Jacques Tati

Am aflat de Jacques Tati(scheff) cu ocazia “Integralei Jacques Tati”, care a fost principalul eveniment al editiei din 2005 a Sarbatorii Filmului Francez. Nu stiusem nimic despre el, fapt ptr care am decis sa fac cunostinta cu acesta prin intermediul filmelor sale. Pot sa afirm ca pur si simplu m’am indragostit de acest individ ciudat, pe care l’am invaluit intr’un fel de aura ludica.
Acest “Monsieur Hulot” este imaginea francezului “de acasa” si “de pretutindeni”, sau… poti fi chiar tu. Putin ciudat, putin stangaci… adult si copil in acelasi timp e Jacques Tati.
Si ca in orice “poveste de dragoste” nu am reusit sa’mi scot din minte imaginea sa, umbland de colo-colo in trenciul sau, tinand intre buze nelipsita pipa si cercetand cu o privire iscoditoare realitatea.

Jacques Tati observa si vede lumea de aproape si totusi de departe. Se ataseaza de realitate, dar pastreaza totusi o anumita distanta.

El nu ofera publicului comicul, ci elementele de compunere ale comicului, implicandu’l activ in realizarea acestuia. De ce regizorul sa se bucure singur, cand se poate bucura impreuna si alaturi de public?

Paleta cineastului-plastician este realitatea, in care combina farmecul trecutului cu ridicolul prezentului, evidentiind totodata si avantajele acestui prezent.