The Devil is a Woman

R: Josef von Sternberg, SUA 1935

Kiss me .. and I’ll break your heart!

Acesta ar putea fi motto’ul filmului lui Sternberg.

Când am intrat la acest film, aveam în minte “Shanghai Express”, tot Sternberg, tot Marlene, dar SUA 1932. Marlene joacă în acelaşi stil “teatral”. Este aceeaşi “femme fatale”, care seduce şi abandonează, urmărind în primul rând atingerea unui scop, iar în această “urmărire” bărbatul devine o jucărie, un mijloc.
Totul este un joc al seducţiei, care poate să atingă limite extreme (duel, moarte). Marlene este seducătoarea, este seducţia-insăşi. De fapt, filmul lui Sternberg este Marlene Dietrich, este cu şi pentru ea.
Din punct de vedere vizual am remarcat: cadrele curate, studiate cu atenţie; decorul bogat în detalii, alternarea materialelor de diverse calităţi, în principal voaluri, dantele, însă poate fi periculoasă această abundenţă în detalii, căci poate să sufoce imaginea pe alocuri…
Mi-a placut mult o scenă,dpdv vizual, pe care încerc să o descriu în câteva cuvinte: O căsuţă săracă cu scară exterioară îngustă. În casă se află mama Conchei (Concha este personajul jucat de Marlene). Concha urcă scările acompaniată fiind de un domn capitan, Pascual. Ea este îmbracată în stil spaniol (gen Carmen), iar el e în uniformă şi ţine-n braţe un ghiveci cu flori. Cei doi intră în casă. Concha îi arată mamei un acvariu improvizat cu un peştişor, pe care-l atârnă deasupra mesei. El îi întinde mamei Conchei florile. În acest timp afară un bărbat încărcat cu coşuri cu flori şi mâncare, cu o găină într-o mână urcă scările. Şi vedem bărbatul cocoşat de greutate, încercând să ajungă la uşa casei. E o imagine faină, deşi poate să pară banală, dar e excelentă din punctul de vedere al compoziţie şi ca detaliu…Mie, personal, mi-a placut foarte mult şi am rămas cu această imagine.

Anyway…mă opresc aici.

Euphoria

R: Ivan Virypayev, Rusia 2006

Euphoria este un film despre viaţa oamenilor simpli din Rusia, despre instincte şi sentimente, despre o dragoste brutală.
Din punct de vedere estetic filmul este minunat [bineînţeles că sunt un pic subiectivă]. Alături de imensele peisaje ale tundrei ruseşti, care-ţi fură privirea [culorile sunt grozave], personajele un pic ciudate, pe care este suficient să le observi şi să le vezi ca să îţi dai seama ceea ce simt, ceea ce vor să exprime trebuie remarcată şi muzica [compusă de Aydar Gainullin], care învăluie imaginea.