You are currently browsing the category archive for the 'Cinema' category.
R: Jean Luc Godard, 1966
Festivalul de Film Francez
26 noiembrie-2 decembrie 2007
Cu o selecţie de 31 filme, Festivalul de Film Francez se pregăteşte de start. Anul acesta festivalul se va desfăşura în 4 săli de cinema: Elvira Popescu, Cityplex, Cinema Europa şi CinemaPro.
par Carl Theodor Dreyer, 1928
Când vezi un film cu un subiect super-exploatat nu te mai aştepţi ca acţiunea să te mai surprindă în vreun fel. Astfel poate fi şi cu un film ca “La Passion de Jeanne d’Arc”. Aşa s-a şi întâmplat: ştiam fiecare pas, fiecare replică care urmează. Dar poate că e mai bine aşa, pentru că am reuşit să mă concentrez mai mult asupra imaginii şi a celor doi actori: Maria Falconetti şi Antonin Artaud. Mă gândeam… Uite, poate că pentru epoca noastră rolul Mariei poate fi prea dramatic, sau chiar patetic: o Jeanne care plânge tot timpul, dar pentru perioada respectivă mi se pare incredibil cum işi joacă rolul, iar gestica şi expresia feţei spun totul, mai că nu este nevoie nici de inserturile de text. Întreg filmul poate fi unul despre Maria Falconetti, un exerciţiu de actorie. Trece foarte uşor de la starea de extaz la cea de pace interioară, împăcare şi chiar resemnare. Jeanne este un Christ, care trece prin toate momentele patimilor… de la aşa-zisa judecată, la batjocură şi până la martiriul în sine. Mi-a plăcut foarte mult şi felul în care Dreyer a schiţat gloata de “judecători”, într-o manieră daumier-ească, foarte caricaturală, dar în acelaşi timp foarte caracteristică societăţii în structura ei instabilă. Antonin pare ca un copil care se află într-o situaţie confuză. Luminarea sa are loc în momentul martiriului Jeannei, când devine mai sigur pe situaţie. Cu toate acestea îşi joacă micul rol minunat, venind în completarea rolului Mariei.
R: Kim Ki-duk, Coreea 2006
R: Giuseppe Tornatore, 1998
1900 vs. Jelly Roll Morton
R: Josef von Sternberg, SUA 1935
Kiss me .. and I’ll break your heart!
Acesta ar putea fi motto’ul filmului lui Sternberg.
Când am intrat la acest film, aveam în minte “Shanghai Express”, tot Sternberg, tot Marlene, dar SUA 1932. Marlene joacă în acelaşi stil “teatral”. Este aceeaşi “femme fatale”, care seduce şi abandonează, urmărind în primul rând atingerea unui scop, iar în această “urmărire” bărbatul devine o jucărie, un mijloc.
Totul este un joc al seducţiei, care poate să atingă limite extreme (duel, moarte). Marlene este seducătoarea, este seducţia-insăşi. De fapt, filmul lui Sternberg este Marlene Dietrich, este cu şi pentru ea.
Din punct de vedere vizual am remarcat: cadrele curate, studiate cu atenţie; decorul bogat în detalii, alternarea materialelor de diverse calităţi, în principal voaluri, dantele, însă poate fi periculoasă această abundenţă în detalii, căci poate să sufoce imaginea pe alocuri…
Mi-a placut mult o scenă,dpdv vizual, pe care încerc să o descriu în câteva cuvinte: O căsuţă săracă cu scară exterioară îngustă. În casă se află mama Conchei (Concha este personajul jucat de Marlene). Concha urcă scările acompaniată fiind de un domn capitan, Pascual. Ea este îmbracată în stil spaniol (gen Carmen), iar el e în uniformă şi ţine-n braţe un ghiveci cu flori. Cei doi intră în casă. Concha îi arată mamei un acvariu improvizat cu un peştişor, pe care-l atârnă deasupra mesei. El îi întinde mamei Conchei florile. În acest timp afară un bărbat încărcat cu coşuri cu flori şi mâncare, cu o găină într-o mână urcă scările. Şi vedem bărbatul cocoşat de greutate, încercând să ajungă la uşa casei. E o imagine faină, deşi poate să pară banală, dar e excelentă din punctul de vedere al compoziţie şi ca detaliu…Mie, personal, mi-a placut foarte mult şi am rămas cu această imagine.
Anyway…mă opresc aici.
R: Ivan Virypayev, Rusia 2006
Euphoria este un film despre viaţa oamenilor simpli din Rusia, despre instincte şi sentimente, despre o dragoste brutală.
Din punct de vedere estetic filmul este minunat [bineînţeles că sunt un pic subiectivă]. Alături de imensele peisaje ale tundrei ruseşti, care-ţi fură privirea [culorile sunt grozave], personajele un pic ciudate, pe care este suficient să le observi şi să le vezi ca să îţi dai seama ceea ce simt, ceea ce vor să exprime trebuie remarcată şi muzica [compusă de Aydar Gainullin], care învăluie imaginea.
Obsluhoval jsem anglického krále, R: Jiří Menzel, 2006
*** vizionarea filmului: miercuri – ora 19:30 – Sala Palatului (în prezenţa regizorului)
R:Florian Henckel von Donnersmarck, Germania, 2006
Eşti singur?
Sau poate eşti un actor privit de alţi ochi curioşi să te cunoască, să îţi afle secretul?
R:John Cameron Mitchell, USA, 2006
Shortbus…
John Cameron Mitchell… Un film cu si despre sex, sau un film despre regasirea sinelui?
*un film prezent la Festivalul de Film Bucureşti
comentarii recente